#cărți de Crăciun

[backgrounds-for-ads]

Cumpărați imagine Crăciun Moș Crăciun Pom de Crăciun

Crăciunul se apropie, iar acesta este momentul perfect pentru a îmbogăți proiectele dumneavoastră cu imagini festive de înaltă calitate. Dacă sunteți în căutarea unor fotografii frumoase pentru cărți poștale de Crăciun, rețele sociale sau materiale promoționale, colecția noastră vastă va satisface cu siguranță toate nevoile dumneavoastră.

Oferim o gamă largă de imagini de Crăciun, de la cele mai tradiționale la cele mai moderne. Indiferent dacă doriți brăduți de Crăciun iconic, peisaje de iarnă confortabile sau momente vesele în familie, colecția noastră are imaginile perfecte pentru a captura spiritul sărbătorilor. Fiecare imagine a fost selectată cu atenție pentru a adăuga căldură și farmec proiectelor dumneavoastră.

Platforma noastră este ușor de utilizat, facilitând găsirea imaginii ideale. Puteți căuta decorațiuni de Crăciun clasice, peisaje liniștite de iarnă sau momente amuzante cu Moș Crăciun, facilitând localizarea exactă a ceea ce aveți nevoie. Opțiunile noastre de filtrare includ culoare, stil și temă, asigurând o experiență plăcută de navigare.

Toate imaginile noastre sunt disponibile în rezoluție înaltă și în diferite formate. Indiferent dacă aveți nevoie de ele pentru printuri mari, anunțuri online sau cărți de Crăciun digitale, imaginile noastre vor rămâne clare și profesionale, oferindu-le un plus de magie și strălucire. Puteți conta pe noi pentru a furniza elemente vizuale uimitoare pentru toate nevoile dumneavoastră de Crăciun.

Imaginile de Crăciun adaugă creativitate și un farmec unic proiectelor dumneavoastră. De la cele elegante și tradiționale până la cele amuzante și excentrice, avem ceva care se potrivește oricărui stil. Puteți combina mai multe imagini pentru a crea o expresie personalizată a Crăciunului, care se aliniază perfect cu viziunea dumneavoastră.

Colecția noastră include, de asemenea, multe imagini umoristice și vesele, care cu siguranță vor aduce zâmbete. Indiferent dacă sunteți în căutarea unor scene amuzante cu Moș Crăciun sau a unor momente adorabile sub vâsc, veți găsi nenumărate opțiuni care surprind bucuria și magia Crăciunului.

Cel mai bine este că platforma noastră face ca navigarea, selectarea și descărcarea imaginilor să fie un proces simplu. În doar câteva clicuri, puteți avea imaginea ideală de Crăciun gata de utilizare. În plus, fiecare imagine vine cu informații clare despre licențiere, astfel încât să o puteți folosi cu încredere, știind că totul este în conformitate cu reglementările.

Pentru cei care doresc să adauge o notă personală, oferim opțiuni de personalizare. Puteți schimba culorile, adăuga text personalizat sau crea un design complet unic care să se potrivească nevoilor dumneavoastră. În acest fel, imaginile dumneavoastră de Crăciun vor fi la fel de unice ca și proiectul dumneavoastră.

Crăciunul este un timp de a răspândi bucurie, iar imaginile noastre vă pot ajuta să faceți exact asta. Fie că le împărtășiți cu clienți, colegi sau persoane dragi, imaginile noastre de Crăciun sunt modalitatea perfectă de a transmite urări festive. Aduceți un pic din magia Crăciunului în viețile celor dragi.

De asemenea, înțelegem importanța opțiunilor care se încadrează în bugetul dumneavoastră în timpul sărbătorilor. De aceea, oferim prețuri competitive și pachete de achiziție flexibile. Indiferent dacă aveți nevoie de o singură imagine sau de un pachet pentru mai multe proiecte, veți găsi o soluție care să se potrivească nevoilor și bugetului dumneavoastră.

Echipa noastră de suport pentru clienți este întotdeauna disponibilă pentru a vă ajuta. Dacă aveți întrebări despre licențierea imaginilor sau aveți nevoie de asistență pentru a găsi imaginea de Crăciun perfectă, nu ezitați să ne contactați. Ne angajăm să facem experiența dumneavoastră cât mai plăcută și satisfăcătoare.

Imaginile noastre sunt mai mult decât simple elemente vizuale; sunt o formă de a exprima bucurie, căldură și entuziasm în această perioadă festivă. Folosind imaginile noastre, împărtășiți spiritul Crăciunului și faceți ca proiectele dumneavoastră să strălucească.

Nu ratați ocazia de a aduce magia Crăciunului în munca dumneavoastră. Explorați astăzi colecția noastră de Crăciun și găsiți imaginile perfecte care vor completa proiectele dumneavoastră festive. Cu o selecție atât de vastă, suntem siguri că veți găsi tot ce aveți nevoie pentru a face din acest Crăciun un moment cu adevărat special.

Vă invităm să explorați colecția noastră și să experimentați creativitatea și bucuria pe care imaginile de Crăciun de înaltă calitate le pot aduce. Indiferent dacă pentru utilizare personală sau profesională, imaginile noastre vor contribui la transformarea acestui Crăciun într-un moment memorabil și magic.

[paginadepsihologie]

Dăruirea de cărți drept cadou de sărbători poate aduce o serie de beneficii semnificative, atât pentru cel care oferă cât și pentru cel care primește cartea cadou.

[cristinaboncea]

Cărți cu roz pe copertă inspirate de universul Barbie

Eu mă număr printre cei care abia așteaptă să meargă la cinema pentru a viziona filmul Barbie, cu Margot Robbie în rolul principal. Acest brand m-a fascinat din copilărie, când refuzam să mă joc cu orice altceva în afară de costisitoarele “păpuși Barbie originale” pe care le primeam cadou de Crăciun. Deoarece aceasta este tematica generală în aceste ultime săptămâni de așteptare, m-am gândit să…

[officialromaniantranslatiuni]

Sărbătoarea Sfântului Nicolae, Crăciunul Copiilor

Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupești ale locuitorilor din Mira. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia cele necesare pe furiș. Unui om i-a dat, pe rând, trei pungi cu galbeni, ca să aibă fetele lui zestre, să se poată căsători. Pentru a lega viața Sfântului Nicolae de obiceiul de a pune cadouri în ciorapi sau în ghete, într-o legendă populară se zice că a azvârlit una dintre pungile de bani pe fereastră și aceasta a căzut într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alţii spun că era o gheată.

De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numește, prin unele ținuturi, Crăciunul Copiilor. Seara, în ajun, copiii își curăță ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale și smochine), haine și jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminți primesc o nuielușă (semn al pedepsei pe care o merită).

Sărbătoarea Arhiepiscopului Nicolae marchează începutul sărbătorilor de iarnă, care se încheie pe 7 ianuarie, odată cu praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, având în miezul ei Nașterea Domnului nostru, Iisus Hristos. În multe locuri, în această zi se adună cetele de colindători şi încep repetiţiile. Ei afirmă că nu se cuvine să cânţi colinde înainte de Sfântul Nicolae, nici după Sfântul Ioan. În unele sate, colindătorii încep pregătirile cântând chiar colinde închinate Sfântului Nicolae la casele celor ce îi poartă numele.

A fost iubit în toată Europa, atât în Est, unde cultul său a pătruns din primele secole creștine, cât și în Vest, unde cultul său s-a răspândit mai ales după 1087, anul strămutării moaștelor sale făcătoare de minuni în Bari (Italia). Dar, în ultima sută de ani, Sfântul Nicolae a intrat într-un con de umbră: văzut mai ales prin prisma cadourilor făcute copiilor, a ajuns pe locul al doilea, după Moș Crăciun (Santa Claus), deși, culmea ironiei, Santa Claus este un personaj inventat tocmai după modelul său. Mulți factori au contribuit la aceasta: rolul din ce în ce mai important al copiilor în societate și atenția crescândă acordată educației lor începând cu secolul al XIX-lea (ceea ce a dus la apariția unor cărți cu scop pedagogic avându-l ca erou pe Santa Claus); utilizarea în scop comercial a imaginii lui Santa Claus de către Coca Cola; asocierea cu sărbătoarea Nașterii Domnului, cea mai importantă sărbătoare creștină a iernii etc.

În România, în sate, nici astăzi nu se prea obișnuiește să se pună daruri în ghetuțe; acesta este un obicei mai degrabă urban. Țăranii l-au transformat în personaj de basm și de legendă, care îi ajută pe cei ce îl cinstesc; pentru că sărbătoarea sa cade iarna, în apropierea solstițiului de iarnă, îl consideră unul dintre sfinții ocrotitori ai lumii, cel ce împiedică soarele să fugă de pe cer; îl roagă să le apere vitele de lupi și urși, un real pericol iarna în zonele de munte, și să obțină iertare pentru cei morți și să le ducă sufletele la cer. Soldații, marinarii și pescarii, copiii și tinerii, toți se bucură de ajutorul lui.

Text: Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Cristodulo | Colindători, Atelier foto E.R. Speek, Câmpulung, județul Argeș (Cr-40)

[decembrie-18]

-„Altfel de Sărbători”-

Mi-am amintit de copilărie zilele acestea, în timp ce împodobeam bradul și am simțit nevoia să scriu această postare.

Când eram copil, nu am avut brad cu mii de crengi adus din țări îndepărtate, ci doar clasicul brad care se găsea în fiecare piață, cu crengi rare și ace ascuțite, nu fine la atingere. La fel ca mulți dintre voi, probabil.

Nu schimbam în fiecare an decorațiunile după trend sau culori care erau la modă. Toată copilăria am avut aceleași decorațiuni, aceleași seturi incomplete de globuri și în fiecare an se mai împuțina ba un set, ba altul.

Nu am mers în vacanțe de Sărbători, nici în țară, nici în afara ei (ce vis!), le-am făcut acasă, cu familia, cu verișorii veniți de prin alte colțuri ale țării, de mai departe, de mai aproape, că așa e viața, ne împrăștie și ne desparte.

Nu am primit cadouri scumpe de Crăciun pentru că nu erau posibilități. Câteva cărți într-un an, o tablă de șah în altul, haine când aveam nevoie și se bifau două lucruri dintr-un foc. Primeam și jucării, dar nu ultimele apariții, nimic scump, pentru că eram copil, iar jucăriile își pierdeau repede farmecul, ar fi fost o investiție proastă. Unii o să vă dați ochii peste cap și veți spune că fericirea copilului nu e niciodată o investiție proastă. Dar vă spun că e, în cazul ăsta. Când ai facturi de plătit, salariile-s mici și iarna-i lungă, începi să îți dai seama că unele cheltuieli sunt investiții proaste.

N-am avut multe dintre lucrurile care multora li se par obișnuite și normale în ziua de azi. Și cu toate astea nu am simțit că mi-a lipsit ceva.

Am avut parte de ierni cu zăpadă până la ferestre și de zile de săniuș care se încheiau după apus, când ajungeam acasă cu mâinile înghețate și zâmbete lăbărțate pe față.

Am avut serile de colind, când luam satul la pas cu mulți alți copii și eram primiți de oameni pe care îi cunoșteam sau nu în casele lor.

Am avut poveștile spuse la gura sobei, milioanele de stele de pe cerul de iarnă.

Am avut cozonacii făcuți de mama.

Am avut bătăile cu bulgări de zăpadă de pe strada înghețată, care mirosea toată a fum de la coșurile caselor.

Am avut bucuria de a aștepta Sărbătorile și iarna pentru ce înseamnă ele, nu pentru cadouri și luat lumea în cap.

Acum ne văităm cu toții de „Altfel de Sărbători”

Am auzit des în ultimele zile vorbindu-se despre aceste Sărbători care vor fi altfel în 2020 și pentru o secundă am fost tentată să cad și eu în capcana tristeții, să mă simt nedreptățită și furioasă că mi s-a luat ceva ce mi se cuvenea.

Și apoi m-am întrebat „Ce mi s-a luat?”, „Ce mi se cuvenea?”.

Am împodobit bradul.

Am familia aproape.

Voi ieși la o bulgăreală zdravănă dacă va ninge. Când.

Voi coace cozonaci și voi pune coji de portocale pe calorifer (soba a ieșit la pensie între timp) și-am să le iau de acolo abia când vor fi uscate.

Nu mi s-a luat nimic.

E bine.

Suntem bine.

Va fi un Crăciun normal. Nu așa cum mă obișnuisem sau cum ne obișnuisem toți, dar va fi frumos.

Important e să avem grijă de noi, să fim sănătoși. Fericirea o putem găsi și în lucruri mai mărunte. Fericirea e o esență tare care se ține în sticluțe mici.

Important e să ne bucurăm pentru ce avem și să fim buni, nu doar acum, mereu.

„Fă rai din ce ai.” e un îndemn bun. Nu doar acum. Haideți să facem rai din ce avem.

Sărbători fericite!

Aveți grijă de voi și aveți grijă de ceilalți, de cei dragi!

[xerultdk33]

În momentul în care am renunțat la oamenii toxici din viața mea, oamenii care trăiau în bula lor imaginara și stupidă. M-am ancorat la realitate... Prima dată am avut un șoc emoțional, totul părea diferit, era o realitate pe care o uram, care îmi făcea rău, pe care o detestam. Apoi am învățat să o controlez și să o schimb ușor, ușor prin multă muncă, stres, lacrimi. Am auzit povești de viață, una după alta, ale unor oameni ce nu atingeau pământul, realitatea cu picioarele și când balonul cu heliu de care atârnau s-a spart...Am devenit recunoscător pentru faptul că a trebuit să iau viața în piept înainte să ajung în aceeași situație.

Da, mi-am pierdut încrederea în oameni, dragostea e ascunsă undeva adânc în suflet, zace pe un șezlong sub clar de lună,în lunile de vară, intr un corp plin de alcool și un suflet ars de țigară, lacrimile nu îmi mai curg așa ușor, se simt ca niște săgeți în inima acum doar.

Dar mi-am câștigat realitatea, mi-am câștigat independența, deși îmi doresc cu tot sufletul să fiu atașat de cineva... Acum nu mai pot, știu ca nu se va mai întâmpla niciodată. Acum am aripile mele, pe care unii le-au tăiat, călcat în picioare, ars cu bricheta. Acele aripi acum au bucăți de aliaje folosite la blindaje, aceleași aripi care ar proteja, acum pot face rău, iar dacă nu fac rău... Greutatea lor sigur ma apasă pe umeri. Dar măcar nu mai pot fi distruse... Sau dacă vor fi știu cum să le repar. Evident...că sunt mai grele, ca zborul cu ele nu mai e atât de lin... Dar măcar mă țin aproape de sol, de realitate.

As vrea să zbor mai mult, mai mult decât pot, dar nu mă lasă. Momentan aici e nivelul meu. Și mă zbat, în fiecare zi.

Am învățat să mă trezesc fără alarmă și în câteva minute să fiu gata de război, un război ce îl duc cu mine... Am învățat să închid ușa după mine și să o deschid doar seara târziu, spre dimineața, fără să mai simt oboseala... Mi-am împins limitele. Fac totul mult mai rapid și m-a durut când am auzit,, crezi ca ar sta cineva cu tine muncind atât, fiind plecat toată ziua? " Dar am învățat să zâmbesc. Dacă nu ar sta nimeni acum, când încerc să alerg după visele mele până le voi depăși... Atunci pot trăi singur și după. Dar atunci cu siguranță se va găsi cineva, doar oamenii au scuze mereu pentru că nu au fost alături la greu și au apărut după furtună. Diferența o face faptul că nu mai vreau pe nimeni. Nu în lumea asta idioată. Și dacă as vrea cândva de ce să agat pe cineva în cursa după visurilor mele?

Am momente în care realizez ca am vise prea mari, as renunța la ele... Si renunț pentru o clipă... In acea clipă, ochii ce mi țin sufletul împietrit încep să lacrimeze. Și înțeleg că nu pot... Desi aș vrea! Apoi îmi fac bagajul, și îl privesc ore în șir... Dar nu pot. Ceva mă ține, ma ține doctrina clasica... Termină studiile, ia-ți un job, muncește 12 luni pe an... Apoi pleacă 3 săptămâni maxim într o vacanță de Crăciun și în vară pe an. Iar dacă visul tău se leagă de o viață de genul...Te vei trezi și vei vedea ca nu e mare lucru sau poate, nu toți trebuie să gândească diferit.

Și mă tot lupt cu asta... Pentru că în sinea mea urăsc asta. Din tot sufletul! Nu îmi urăsc meseria, o ador... Și o parte din mine trăiește pentru a ajunge să salveze vieți. O alta... E undeva acolo, în acel vis.

Și nu e o fază... Am avut faze, foarte grele pe care le-am trecut... Și cât mă bucur că s-au întâmplat la o vârstă frageda și nu acum... Când probabil nu aș mai fi scăpat. Când unii care dădeau sfaturi și nu înțelegeau ce se întâmplă cu mine judeca, se află în aceeași situație din care știu că nu vor mai ieși vreodată.

Știu ca nu e o faza... Nu e pasiunea pentru pian pe care o am când și când, nu e pasiunea pentru zbor... Sau poate este, dar la sol... Nu este ca dorința de a stăpâni cerul agățat de o parașuta, nu e ca un salt și gata... A trecut...nu e ceva intermintent... E acolo, în interiorul meu, în torace... Și am știut ca sunt făcut pentru asta când bătăile pe minut ale inimii s-au sincronizat cu rotatiile pe minut ale motorului. Când ochii îmi sticleau, când corpul reacționa ca atunci când te duci la opera și se ating niște note... Când îmi vizualizez visul cu ochii deschiși și tresar.

Sunt pierdut într-o lume contracronometru, iar eu deja am depășit timpul limită, sunt într o lume în care știu că pot mai mult... Dar mi-e frică să nu imi fortez corpul, să nu ajung iar în fața acelui geam imens de pe coridor privind orașul viu cu lacrimi în ochi... Singur, trist și pierdut... Imi e frică să mai duc acea luptă încă o dată. Îmi e frică să aud iar că am scăpat nu la limita, ci printr un miracol. Ma mint ca a fost doar o lecție, care s-a repetat până am învățat. A fost o lecție și un semn să îndepărtez unii oameni din viața mea.

Dar dacă frica asta îmi va da puteri să dau totul, știind ca pot pierde tot într-o clipa...

Am realizat în procesul meu de ancorare la realitate că oamenii de prea mult bine, își cauta activitate în oamenii care au deja. Am realizat că doar oamenii care cunosc greul, câtuși de putin, oamenii care au văzut ce înseamnă răutatea oamenilor și în loc să devină ca ei, i-au luat antiexemplu, doar acei oameni sunt cu adevărați mai buni, doar acei oameni caută dragostea și o oferă, aceia care au trăit viața nu doar la figurat, nu doar transpusă prin filtrele altcuiva. Oamenii care își doresc copii sunt cei care știu ce înseamnă singurătatea și cât de apăsătoare este ea în unele momente. Acei oameni care au plâns în șoaptă și nu au spus nimănui.

Îmi place să îmi o zi din săptămâna, duminica liber de la tot. Să mă închid efectiv în casă și să mă pierd în documentare de pe netflix, cărți, gânduri și muzică. E ca un restart... Imi dau seama cât de singur poți fi pe pământ, o zi din săptămâna sunt ca acei bătrâni pe care ii vezi și știi ca nu ii caută nimeni. Și e un exercițiu bun, te face altfel cu oamenii când te trezești luni dimineață.

Îmi place în acea zi dacă ies, să mă duc în locuri care ma hrănesc sufletește, sa fac puțin window shopping, să mă transpun în lumea aia... În care trebuie să îmi caut mobilă pentru dormitor sau pentru o bucătărie sau orice îmi trece prin cap legat de ceva ce iubesc... Pur și simplu să visez și să intru in magazinele designerilor și să nu aleg ce e mai scump de acolo, să aleg ce e mai bun și să îmi demonstrez ca banii nu cumpăra gustul, mintea și istețimea oricât de mult ai avea în buzunar... Evident că nu cumpăr, dar visez.

Nu îmi place în acea zi sa mănânc în oraș, o fac mereu la muncă, la stagiu, samd... Vreau să mă bucur de casa mea, deși as pleca și as rearanja lucrurile de o mie de ori pe zi... Pentru ca nu am atins încă fericirea și liniștea interioara. Asta o spun pentru că din agitația mea sufleteasca s a născut pasiunea pentru design interior... Căutând liniștea. Cat de frumos ne adaptam și ne slefuim sub presiune. Și nici nu realizăm.

Astăzi nu, dar poate cândva voi avea nu curajul... Pentru că îl am... Ci nebunia care am lăsat să îmi fie luată și sa îmi urmez visul.

Cândva îmi era frica, îmi era frică că voi atinge succesul singur. Acum însă o văd că pe singura opțiune. Poate asta trebuia să înțeleg cu adevărat.

[jurnal--de--calatorie-blog]

9,5 motive pentru care să alegi Cheile Galdei

De ce Cheile Galdei? O întrebare atât de simplă și totuși cu un răspuns atât de amplu. În acest articol ne propunem să vă convingem că această locație este cea mai potrivită regiune pentru o vacanță reușită.

Situate în județul Alba, la 18 kilometrii de orașul Alba Iulia, constituie o arie protejată de interes național.

În cele ce urmează vă prezentăm un top al celor 9,5 cele mai fascinante atracții turistice ale zonei.

1. Castelul din Galda de Jos

Construit în secolul 17 a devenit în timp țintă a răsculaților lui Horea Cloșca și Crisan. Cu toate că în anul 1985 a fost transformat în centru de reabilitare și recuperare neuropsihică, iar în timp și-a pierdut din frumusețea arhitecturală fiind dărâmat în mare parte de localnici la începutul secolului trecut, el rămâne o "bijuterie" a istoriei țării.

2. Biserica de lemn "Sf. Arhangheli"

Situată în cătunul Cristești sub vârful Chicerii, la izvoarele văii Ivașcanilor, a fost construită în anul 1742 de către meșterul Panta Crăciun, iar în prezent e catalogată drept monument istoric. De ce specială? Probabil datorită decorului sculptat al intrării ce este identic cu cel al ușii spre naos, sub forma unui chenar pe motivul dintelui de lup și altul în frânghie, cu traseu în treptele și câteva frunze de iederă.

3. Biserica din Galda de Sus

Construită în anul 1754 și dărâmată parțial în 1804, biserica astăzi declarată monument istoric, păstrează încă, o cruce de argint de 44 de centimetrii. Crucea împreună cu o impresionantă colecție de cărți vechi din anii 1699-1850 constituie o donație a domnitorului Matei Basarab.

4.Ruinele de la Benic

Aici se află ruinele unei cetăți fortificate, cu altar gotic, din care azi mai sunt încă în picioare doar zidurile exterioare și turnul de la clopotniță. A fost inițial mănăstire a călugărilor Benedictini, iar mai apoi a fost transformată în biserică romano-catolică. Astăzi ruinele pot fi vizitate de către turiști.

5. Plimbări ecvestre de la Benic la Tecșești

Plimbările sunt oferite turiștilor de către centrul de echitație Aladin, centru ce oferă lecții de echitație pentru începători.

6. Vâltoarea funcțională

Această vâltoare este o proprietate privată ce se poate vedea la ieșirea din Cheile Găldiței.

7. Situl arheologic Piatra Craivii

Aici se mai pot vedea încă ruinele unei cetăți dacice, accesul efectuându-se din satul Craiva pe potecă, dar ultima parte până la ruine este traseu de creastă.

8. Floarea de colț

Se conservă pe Cheile Întregâlde într-o rezervație naturală complexă, reprezentată de un relief pitoresc aparte cu numeroase abrupturi, creste ascuțite și turnuri

9. Peșterile

În cadrul masivului Piatra Cetii sunt localizate 7 peșteri și avene printre care și peștera Bisericuța, Peștera din Piatră și Peștera din Cheile Întregalde.

Acum probabil încă vă mai întrebați de ce 9,5 atracții turistice. Ei bine, noi suntem de părere că de cele mai multe ori nu doar obiectivele turistice palpabile sunt apreciate, ci și ospitalitatea localnicilor căci altfel nu ar mai exista expresia "Omul sfințește locul". Acest 0.5 se referă la oameni și la potențialul cazărilor din zonă. Nu vă gândiți că 0.5 reprezintă o notă ci din contră, trebuie văzut ca o parte esențială din vacanța dumneavoastră. În prezent în zonă există 10 unități de cazare ce cuprind facilități ce pot mulțumi chiar și cei mai pretențioși turiști.

Sperăm ca acest blog să vă ajute în alegerea următoarei destinații de vacanță.

"Lumea asta-ntreagă, e o clipă suspendată", iar datoria noastră e să o descoperim și să o apreciem la întreaga capacitate.

[doi-ochi-verzi]

Vacanța asta de iarnă am zis să fie puțin diferită, și m-am gândit să trag o fugă până la Londra cu prietenul meu, Laurențiu. Mi-am pus în plan de mult timp să văd și eu cum sunt melegurile de pe aici. De ce am vrut tocmai în vacanța de iarnă? Pentru că mi-am dorit să aflu și eu câte ceva despre tradițiile și obiceiurile de aici, dar să le celebrez și pe cele românești de la buni’ de acasă.

Nu vreau să mă gândesc la momentul în care mă voi întoarce în România și mă voi pune serios cu burta pe carte, pentru că știi tu… sesiune. Dar hei, nu despre asta este vorba și nici nu vreau să îi amăgesc pe cei care știu oricum ce îi așteaptă în următoarea perioadă. O să îți povestesc ce am făcut și pe unde am fost până acum.

În articolul trecut am povestit cam ce obișnuiesc să fac de sărbători alături de familia și prietenii mei (VEZI AICI DESPRE CE VORBESC). De Crăciun am petrecut frumos alături de familia și rudele lui Lau. O atmosferă veselă cum ar și trebui să fie în momente ca astea. Am ascultat colinde, am povestit, am mâncat sărmăluțe, friptură, cozonac. și prăjituri. Clasic.

Am simțit mirosul acela de portocale, de brad și de vin fiert, dar tot lipsea ceva: familia mea, zăpada, colindătorii care bat la ușă, urșii și caprele cu dansul lor și zgomotul petardelor de pe casa scării puse de copiii care fugeau imediat ca să nu fie prinși de vecini. Din păcate, aici, nu era țipenie de om, se auzea doar vântul cum flutura crengile copacilor… nu se simțea cu adevărat că este Crăciunul. Dar asta nu m-a descurajat și am devenit optimistă pentru că urma să descopăr tainele Londrei în zilele următoare.

Și totuși nici englezii nu se lasă mai prejos cu tradițiile

Am stat de vorbă cu un englez pe nume James și mi-a povestit care sunt obiceiurile lor de Crăciun. Londonezii trimit prietenilor și cunoștințelor felicitări sau cărți poștale de Crăciun cu urări. Delicatesele tradiționale de Crăciun sunt: curcanul gătit la cuptor umplut cu castane, varza de Bruxelles și budinca Yorkshire (Pudding). Înainte de culcare, copiii pregătesc lângă brad un pahar cu lapte pentru Moș Crăciun și un morcov într-o farfurioară pentru renul său, Rudolph.

Sub brad sunt așezate cadourile voluminoase, iar în șosetele pregătite special pentru cadourile de la Moșul, sunt băgate jucăriile mai mici și dulciurile. În prima zi de Crăciun, copiii desfac darurile pe care le-au primit și se duc la slujbă la Biserică. Peste tot magazinele sunt închise pe 25 decembrie și doar pe ici-colo mai vezi un „Magazin românesc” deschis în care auzi colinde, manele sau muzică populară; imediat ți se înseninează fața și te simți cu adevărat ca acasă la Românica ta.

În a doua zi de Crăciun, numită și „Boxing Day” adică „Ziua Cutiilor”, oamenii se costumează și interpretează diferite scene de teatru, pantomime și colinde pe stradă, dar mai este și una din singurele zile din an în care sunt mega reduceri în mall-uri, cică. Mie una nu mi s-a părut că erau reduceri. „Boxing Day” aș numi-o mai degrabă „Unboxing Day” ca să fie mai actual…

N-am uitat să îți povestesc și din ce am făcut și vizitat între timp

Am pornit la drum să vizităm ce e de vizitat prin Londra cu Laurențiu și sora lui mai mică, Anisia (este elevă la un liceu de aici). Ne-am cumpărat un „Merlin’s Magical London Pass” care include cinci atracții din Londra: emoție și suspans în cunoscuta roată London Eye (Ochiul Londrei), o vizită la miraculoasa lume acvatică „Aquarium SeaLife”, o experiență de neuitat la muzeul cu figurine de ceară „Madame Tussauds”, o drumeție în „Shrek‘s Adventure” și puțină spaimă la „The London Dungeon”; totul la 60 de lire de persoană. De ultimele două nu am fost prea încântată, dar restul merită încercate.

La „Madame Tussauds” am făcut poze cu multe figurine de ceară reprezentate de diferite celebrități din lumea filmului, muzicii, modei, politicii cum ar fi: Marilyn Monroe, Charlie Chaplin, Angelina Jolie, Leonardo DiCaprio, Emma Watson, Johnny Depp, Tom Cruise, Daniel Craig, Jennifer Lawrence, Meghan Markle și Prințul Harry, Victoria și David Beckham, Donald Trump, Barack Obama, Rihanna, Adele, Madonna, Miley Cyrus, Lady Gaga, Cara Delevingne, Ed Sheeran. Erau sute de figurine de ceară, dar nu am avut cum să mă pozez cu toate.

Din London Eye se vedea toată Londra. Un peisaj de nedescris, ceva ce nu poate fi exprimat prin cuvinte. Simți că zbori, că ești deasupra tuturor, iar asta cam pentru 20-30 de minute. La marele acvariu erau zeci de specii de pești, alge, meduze, rechini și alte vietăți marine despre care nici nu aveam habar. A fost pentru prima oară în viața mea când am mers printr-un tub amenajat în interiorul unui acvariu.

  „Shrek’s Adventure” e mai mult pentru copii și am intrat și eu în lumea și mintea lor. La „The London Dungeon” m-am speriat foarte tare când am mers cu o bărcuță pe apă și era o beznă totală. Îmi tot imaginam că se va întâmpla ceva, dar doar a fost întuneric și atât. M-am mai speriat la sfârșit când ne-am așezat pe niște scaune mobile care ne-au dat brusc în jos câțiva metri.

Am văzut cunoscutele Oxford Street, Piccadilly Circus, Trafalgar Square, China Town, Covent Garden. Nu credeam că există ceva atât de frumos încât să îmi provoace o emoție așa mare până la lacrimi. Atâta lume, atâtea lumini, atâta strălucire. M-aș întoarce iar și iar cu dragă inimă. M-am distrat puțin și într-un roller coaster de la atracția anuală a iernii din Hyde Park și anume Winter Wonderland. Un fel de „Festivalul Verii” din Onești doar că e de 20 de ori mai mare și este iarna.

  Să ne îndulcim și să ne jucăm puțin

Dacă tot suntem la Londra, nu am rezistat să intrăm puțin și în „M&M’S World Store” care este amenajat pe patru niveluri și în care se găsesc atât capsule uriașe cu bomboane „neserioase de ciocolată”, accesorii, obiecte pentru casă, cât și lenjerie intimă etc. Am mâncat atât de multe bomboane încât mi s-a făcut rău și nu cred că voi mai mânca o perioadă. Este un haos total. Cu siguranță nu ai ieși de acolo cu mâna goală.

Vis-a-vis, pentru că s-au gândit la tot… este și magazinul LEGO Store. Ca să vezi, din lac în puț. Nu este la fel de mare, dar totuși este ispititor. Figurine uriașe din Lego, Big-Ben-ul în miniatură, o cabină telefonică englezească, trenul regal în miniatură… toate construite din piese Lego. Și un tablou imens numai și numai din Lego. Te emoționezi total. Nici de acolo nu scapi fără să intri în păcatul cumpărăturilor.

Iar plimbare mea la Londra nu se termină aici pentru că urmează să vizitez în puținele zile care mi-au mai rămas și câteva muzee cum ar fi: British Museum, Museum of London, Natural History Museum, The Science Museum, Victoria and Albert Museum, Imperial War Museum. Pe lângă toate astea, mi-am mai scris pe listă și Camden Town, Buckingham Palace, Kensington Palace, Westminster Palace, Tower of London, National Gallery, Tate Britain, Tower Bridge, Millennium Bridge. Sper să ajung măcar la jumătate din ele. :))

La Românica mea nu vezi așa ceva

Englezii sunt bine educați și am rămas surprinsă de cum circulă cu mijloacele de transport, dar și de cum stă treaba cu ele. M-am îndrăgostit instant de cunoscutele autobuze roșii cu etaj. Englezii sunt învățați să apese întotdeauna butonul „STOP” pentru înștiințarea șoferului să oprească la stația care urmează, ceea ce la noi nu prea vezi și nici nu se îmbulzesc să îl întrebe la fiecare stație pe cel din față „Coborâți la prima?”.

De asemenea, călătorii care vor să ia autobuzul, îi fac semn șoferului fluturând cardul (Oyster) ca el să îi vadă și să oprească. Dacă autobuzul este mult prea plin, șoferul nu mai oprește în nicio stație până nu se eliberează, chiar dacă sunt călători care își doresc să ia autobuzul respectiv. Călătorii intră pe la ușa din față și validează cardul unii după ceilalți în șir indian sub ochii șoferului. Sunt unele autobuze în care se poate intra și prin spate, iar șoferul se uită pe camera video sau prin oglindă dacă se validează cardurile. Este totul ordonat și bine pus la punct.

Acum că anul este pe sfârșite…

Vacanța asta este una pe care nu o voi uita niciodată și mă bucur de ea intens alături de câteva persoane dragi mie și de Nivea care îmi este mereu de ajutor și la îndemână oriunde aș merge. O să revin cu partea a doua a acestui articol cu tradiții de Revelion și cu alte peripeții din Londra, iar după ne auzim de la Roma. 🙂

Acum este ultima zi din an, iar eu îți doresc ție, cititorului meu, un an nou plin de împliniri, emoție, iubire, pasiune, sănătate și fericire. Să nu uiți să visezi, să fii mai bun, să fii tu pentru că asta te face unic și diferit, să nu uiți niciodată de unde ai plecat, să te accepți și să te iubești așa cum ești. Să îți acorzi mereu atenție și timp pentru ceea ce îți place să faci, să nu lași lucrurile să treacă sau să le amâni. Să îi înțelegi și să îi asculți pe cei din jurul tău pentru că și tu vei primi asta în schimb. Nu uita că anul ăsta trebuie să #LikeYourself cu bune și cu rele! LA MULȚI ANI!

          Tradiții și obiceiuri la Londra în vacanța de Crăciun Vacanța asta de iarnă am zis să fie puțin diferită, și m-am gândit să trag o fugă până la Londra cu prietenul meu, Laurențiu.

[bmhasdeu]

Magia CRĂCIUNULUI

Te pregătești să întri în atmosfera Crăciunului cu o carte bună? Am pregătit o listă cu cele mai fantastice cărți de citit sub brad! Dispoziția de sărbători îți este garantată! Magia Crăciunului / Tony Wolf ; trad. din lb. ital. : Marina Loghin . – București : Litera, 2019 . – 56 p. : il. De Crăciun se poate împlini totul, chiar și visul unui iepuraș, căci este cea mai fermecată perioadă din…

[metalpoetrycristinadinu]

Cartea mea a avut o lansare excepțională. Prezentarea ei fiind făcută de domnul profesor Christian Crăciun, autor a șase cărți, eseist și critic literar. Vizionare plăcută! https://www.instagram.com/p/CFmOafqhVPG/?igshid=yyrx9vqqv6u0

[cristina-hurdubaia]

Reportaj | #DăruieșteLumină pentru Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași, care are grijă de oamenii fără adăpost, de copiii vulnerabili și de bătrânii bolnavi

Noua ediție a campaniei E.ON România „Dăruieşte Lumină” continuă și anul acesta prin contribuția utilizatorilor din rețelele sociale, iar eu m-am alăturat din nou proiectului, în speranța că și tu mă vei ajuta, după ce vei citi acest reportaj despre Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași: căminul de bătrâni, cantina pentru oamenii străzii și internatul de fete. Cum să mă ajuți?  Păi, foarte simplu. Dacă ai cont de Facebook și/sau de Instagram, ai la dispoziție trei modalități diferite de a te implica în campanie: 1. trebuie să dai share la felicitarea personalizată creată special pentru acest congregație, pe care o găsești fie pe pagina Dăruiește lumină – https://bit.ly/34tOqlT 2.share direct la postarea de pe pagina mea facebook.com/Cristina.Hurdubaia; 3. poți să instaleze rama ”Dăruiește Lumină” la poza de profil de Facebook, pe care o găsești pe pagina Dăruiește lumină sau poți folosești filtrul de Instagram dedicat campaniei. Orice variantă ai alege, vei contribui cu 50 kWh pentru proiectul ales de mine, fără să te coste nimic. Până atunci te las în lumea celor 13 surori de la Congregației Fiicelor Sf. Maria Iași.

Reportaj din lumea surorilor născute pentru a fi de ajutor

de Cristina Hurdubaia

Ajung la poarta Congregației Fiicelor Sf. Maria Iași la 9.30 fix, luni, 16 decembrie. Sora Victoria mă întâmpină cu un zâmbet larg cât Casa Providenței de pe strada Plopii fără soț din Iași, cum se cheamă clădirea în care am intrat, care face parte dintr-un complex mai mare. Între mine și Sora Victoria a fost chimie la prima vedere, ne-am apucat să povestim chiar de când am ajuns în hol.

Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași s-a “născut” în anul 1993, aparține bisericii catolice și are mai multe proiecte în derulare: cantină socială pentru oamenii fără adăpost, internat pentru adolescentele care provin din medii defavorizate, serviciu de îngrijire a bătrânilor imobilizați la pat și a persoanelor cu dizabilități, serviciu de asistență și suport copiilor care provin din familii defavorizate: în satele Sagna și Scheia se află 2 centre sociale pentru acești copii. 13 surori sunt, în total, la datorie în Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași. Plus 28 de angajați, fiindcă e imposibil să se ocupe de toate singure.

Tot complexul, însă, este foarte mare și în aceeași măsură foarte greu de întreținut. Fondurile provin fie de la Biserica catolică direct din Italia, însă s-au împuținat mult în ultima vreme, fie din taxa plătită lunar de rudele celor bătrâni de care au grijă.

Cum vă descurcați cu toate astea?, întreb eu după ce aflu suma. „Foarte greu, din ce în ce mai greu. Nouă tare ne-ar prinde bine donațiile de alimente neperisabile, în primul rând, fiindcă ne-ar ajuta să mai scădem din chletuielile celelalte. În jur de 20.000 de lei ne costă numai mâncarea pentru toți cei de care avem grijă”, mai spune Sora Victoria.

„Stai mult la noi?,” mă întreabă ea, în timp ce încearcă să își facă un plan de bătaie. Stau cât trebuie, îi răspund eu. Are accent de ardeleancă. „Sunt botezată ortodoxă, crescută greco-catolică și acum sunt catolică. Și cum ați ajuns aici? S-a întâmplat ceva sau? Ei, nu, asta mi-a fost chemarea. Într-o zi, am simțit că nu sunt pentru a avea familie, așa că am încercat altceva. I-am zis preotului meu greco-catolic și el m-a adus aici, după liceu. Mă pregăteam să dau la facultate, dar nu am reușit, adică nu a fost să fie... Apoi am fost trimisă de aici 10 ani în Italia și am revenit la locul meu.

Sora Victoria are 42 de ani și e caldă precum o pâine proaspăt scoasă din cuptorul din dealul brutăriei copilăriei mele. Zâmbește, râde, glumește, are telefon, are FB, are acces la internet, nu s-a închis într-o chilie și asta a fost. Ea are treabă non-stop, numai cât am stat eu acolo, aproape o zi, a alergat dintr-o parte în alta, mai ceva ca o furnicuță.

„Ai măturat? Bravo! Mâncarea e gata? Sunt alimente? Muncitorii au terminat?”

Lângă ea apare, la un moment dat, Sora Melania, care are 38 de ani. Spre deosebire de Sora Victoria, care se ocupă de tot ce înseamnă partea administrativă a complexului, Sora Melania are grijă de fetele de la internat. Asta e prima misiune. În rest, o ajută cu ce poate și pe Sora Victoria.

Adolescentele de la internatul de aici sunt la liceu toate și fiecare are o poveste în suflet. Niciuna nu are posibilitatea de a fi ținute la internat de familiile lor care locuiesc la țară, cât să poată face un liceu bun la Iași. Așa că au venit aici.

Câte fete aveți acum? 15.

Fetele sunt la școală când ajung eu, însă le prind la prânz, chiar la masă. Sunt cuminți, iar azi au și un mare motiv de bucurie. „Sora Victoria, Sora Melania, bună ziua, azi am primit cadouri la școală de la Moș Crăciun, chicotesc ele. Am venit să cerem învoire de la Sora Melania.

„Plecați în oraș? Daaaa! Trebuie să cumpărăm cadourile de Crăciun.”

Aflu că momentan „lipsește Sora Daniela, dar ea e cea care umblă pe la bătrânii care au nevoie de ajutor în casă, fie că au treburi de făcut, fie că trebuie îngrijiți, pentru că sunt imobilizați, e plecată toată ziua, dar poate o prinzi mai încolo. Dar la căminul de bătrâni o poți găsi pe Sora Emiliana. Io zic că meri acolo mai întâi”, îmi zice Sora Victoria, în timp ce sună telefonul și ea răspunde: da, viu acu' să rezolvăm. Amu mă duc în curte la muncitori, tu mergi la căminul de bâtrâni”.

Important de menționat încă de la început este că oamenii de care au grijă surorile de la congregația catolică nu sunt neapărat de religie catolică. „Nu ținem cont de religie niciodată, misiunea noastră este de a ajuta pe cei aflați în nevoie”, îmi spune Sora Victoria, la un moment dat, după ce am întrebat-o de curiozitate.

Căminul de bătrâni care m-a lăsat mască

Inaugurat în 2002, căminul de bătrâni Sf. Iosif arată ca și cum ar fi fost inaugurat ieri. Totul pare nou și strălucește la propriu de curățenie. Nu văd nicio zgârietură, nicio urmă de mizerie, nicio balama stricată, niciun perete murdar. Totul e parcă scos acum din țiplă. Holurile sunt spațioase, camerele sunt goale momentan, cei 40 de bătrâni bolnavi sunt în sala în care e televizorul. Fiecare cameră are 2 paturi și e personalizată cu lucrurile bătrânilor. Toate paturile sunt făcute la liniuță. Toate camerele au baie proprie. Miroase a curat peste tot, eu sunt absolut fascinată de ce văd, având în vedere că la noi, în România, așa ceva nu găsești oricând și oriunde, am umblat prin destule cămine și chiar știu ce spun. Pe fiecare ușă se află o pictură religioasă, de Crăciun. „E făcut totul în stil european”, îmi explică Sora Emiliana.

Pe hol, mă întâmpină bunica Maria, de 89 de ani. Lângă ea e Tereza, ceva mai tânără, aproape 70: „Am fost în oraș, i-am adus lu' bunica bomboane. Ești de 4 ani aici matale, bunica. A, da? Aștept sărbătorile. Eee”...

În sala de zi, toată lumea se uită la televizor. Domnu' Mihai e glumețul grupului. „De 3 ani sunt aici și am 90 de ani. Scrieți despre mine, da? Să scrieți că eu sunt cel mai cuminte de aici. Râde cu poftă. Doamnă, alt Mihai nu mai există, decât numai eu”.

Toată lumea e cuminte. Cel mai în vârstă om de aici e o bătrână de 100 de ani, bunica Elena. E imobilizată într-un scaun cu rotile, cu privirea pierdută. Vorbește, îmi zici Sora Emiliana, dar acum nu are chef.

Cum e o zi aici?, îi întreb pe bătrâni. „E bineeee. Luăm masa, dimineața, după ce ne trezim, luăm și ceaiul, fiecare are bisericuța lui, câte doi-trei. Și trebuie să ne înțelegem, că așa e normal. M-am adaptat aici, sunt de 2 ani, e bine”, îmi povestește o femeie.

Un pic mai încolo, o doamnă simpatică citește în scaunul cu rotile.

Vă place să citiți? „Toată viața am citit, aveam casa plină de cărți. Mă cheamă Liliana și am 80 de ani, mi-e rușine să spun, dar atâți ani am. Ați fost profesoară de română? Nuuuu! Economistă!”

În spate, o altă bătrână cântă colinde, mă apropii de ea și când mă vede începe să plângă... Vă e dor de cineva, da? Da, îmi răspunde ea, dând din cap. Mă prinde de mână și începe să mă mângâie. Apoi înghite în sec și nu mai zice nimic.

În sala de mese, văd doi bărbați care joacă șah. Bună ziua, ce faceți aici?, întreb eu. Ce să facem? Așteptăm să treacă vremea, îmi răspunde unul dintre ei. Da' nu vă supărați, cine sunteți dvs?

Eu sunt Cristina și fac un reportaj de aici, de la cămin. „Și cu ce vă ocupați?” Pffff, nu știu, ajut cum pot și eu oamenii care au nevoie. „Aaaa, sunteți multilaterat dezvoltată...Și ați venit și pe aici, pe la tineri, nu?”, mai întreabă el, râzând.

Peste o lună împlinește 97 de ani. A fost profesor de latină și de greacă. E o limbă așa de logică latina... Nu se mai face acum ca înainte, e pe ducă...

„Am făcut seminarul, apoi am plecat în război... O fost greu, o fost greu”....

Ajung într-o cameră unde e o femeie de 63 de ani, imobilizată în pat. Nu mișcă decât capul. Plânge... „Am doar un singur copil, e plecat să muncească în străinătate. E o fată, are familie, dar nu poate veni de sărbători, că nu are bani... Soțul mi-a murit, eu am scleroză... Sunt singură acum. Ce să fac, ce să fac?”

Greu plec de acolo, e atât de dornică de povestit, încât nu știu cum s-o mai încurajez...Noroc că intră în cameră o îngrijitoare.

Încep să se pregătească de masa de prânz, așa că e timpul să mă retrag, e cel mai important moment al zilei pentru ei. Când aud că trebuie să meargă la masă, se luminează toți la față și devin brusc vioi.

Ce nevoi sunt aici, la căminul de bătrâni? Cele mai urgente?, o întreb pe sora Emiliana.

„Ne-ar ajuta mult pampersii, pentru că folosim multe în fiecare zi. De toate mărimile. Apoi produse de igienă și alimente. Ne-ar ajuta tare-tare mult. E greu de întreținut totul, pentru că nu avem cum să plătim mai mulți oameni pentru personal și ne împărțim cum putem”, povestește Sora Emiliana. „Ne mai ajută din Italia, dar nu ne ajung banii, pentru că sunt multe cheltuieli în fiecare zi”.

60-70 de oameni fără adăpost trec zilnic pe la cantina socială

De la cămin, mă îndrept spre cantina oamenilor fără adăpost. Vin pe rând, fiecare când poate. Eu prind doi în sala de mese și trei care se pregătesc să plece. Vin zilnic aici. „E bună mâncarea? E cea mai bună, vă dați seama că noi oricum nu avem ce mânca pe stradă. Ne ajută aici tare mult, că mâncăm în fiecare zi”, îmi povestește un tânăr de vreo 30 de ani, care acoperă instant farfuria, când mă apropii de el, ca nu cumva să i-o iau.

La cantina socială, care funcționează din 2015, se gătește pentru tot complexul, dar sala de mese de aici e special pentru oamenii fără adăpost, are intrare separată de celelalte clădiri. Zilnic vin în jur de 70 de oameni ai străzii, de luni până sâmbătă. Tot în clădirea asta se spală lucrurile, sala e un pic mai încolo de bucătărie. Totul e foarte bine organizat și fiecare își face treaba în liniște. Coordonatoarea cantinei este Sora Caterina, care momentan are de dus niște muncă de lămurire cu niște oameni fără adăpost. E o muncă dificilă, poate chiar cea mai dificilă din tot complexul, pentru că oamenii străzii sunt uneori agresivi, dar are grijă Sora Caterina să facă să fie totul bine în final.

În curând, se va ridica în Iași, tot prin congregație, și un adăpost de noapte pentru 60-70 de persoane ale străzii, cu bani de la biserică.De la cantină ajung în biroul fetelor de la asistență socială. Văd un album cu fotografii ale celor de care au avut grijă în ultimii ani. Serviciul de îngrijire la domiciliu este din 2004. Sora Daniela se ocupă de coordonare, o prind spre sfârșitul zilei când se întoarce de pe teren. E așa de dedicată, încât ea ar sta numai printre acești oameni. Doar că nu poate, pentru că trebuie să ajungă la rugăciunea zilnică, aici totul se întâmplă în jurul rugăciunilor.

Cum mai poți ajuta

„E ora prânzului, nu pot pleca așa, nemâncată”, îmi zice Sora Victoria. „Hai la masă”. La masă, începem cu rugăciune, terminăm cu rugăciune. Mâncăm, povestim, iar eu promit că mă întorc la primăvară, ca să grădinăresc în curte. Până atunci, caut soluții pentru a da o mână de ajutor. Hai, Sora Victoria, să facem o recapitulare: 1. E nevoie de alimente neperisabile tot timpul. 2. E nevoie de detergent tot timpul și de produse de igienă: pastă de dinți, periuțe, săpun, hârtie igienică. 3. E nevoie de pampersi de toate mărimile pentru bătrânii bolnavi de la cămin. 4. E nevoie și de bani, pentru plata facturilor de tot felul. Așa că vă las și conturile, că poate azi, mâine, poimâine sau în oricare zi din an vreți să faceți vreo faptă bună, orice leu e binevenit: 

Congregația Fiicelor Sfintei Maria a Divinei Providențe, BCR Iași | cont lei: RO55RNCB0175033573640001 | cont valută RO33RNCB0175033573640009 | cod swift RNCBROBU

Cine dorește să doneze alimente, pampersi, produse de igienă, le poate trimite/duce la: 

Casa Providenței, strada Plopii fără soț nr 7, telefon 0232230597, persoană de contact: Sora Victoria

*****************************************************************************************

Ce este Dăruiește lumină

Noua ediție a campaniei E.ON România „Dăruieşte Lumină”, își propune să ajungă la 1.000.000 kWh dăruiți instituțiilor sociale din întreaga țară. Până acum, compania a donat 800.000 kWh de energie și, odată cu ediția din acest an, urmează să mai doneze încă 200.000 kWh, prin contribuția utilizatorilor din rețelele sociale.

Instituțiile incluse în ediția din acest an a campaniei sunt: Casa de copii Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc, Căminul pentru Persoane Vârstnice Târgu Mureș, Liceul Special Sfânta Maria Arad, Asociația Steps of Hope Sibiu, Grădinița Specială Fălticeni, Centrul pentru Educație Incluzivă Dumbrăveni, Asociația de Caritate Proiect Theodora Cluj-Napoca, Centrul pentru Educație Incluzivă Christiana Bocșa, Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași și Centrul de Recuperare Copii Podul Lung Timișoara.

Campania se bucură de susţinerea mai multor bloggeri şi influenceri, care au aflat direct de la sursă poveștile emoționante ale fiecărei instituții beneficiare.Mai mult, felicitările personalizate au fost realizate împreună cu unul din cei mai populari creatori de conținut de pe platformele de socializare, Flick.

Cea de-a șasea ediție a campaniei „Dăruiește Lumină” se derulează în perioada 17 – 24 decembrie 2019, iar cantităţile de energie oferite vor fi scăzute din factura de energie electrică sau gaze naturale a instituţiilor beneficiare.

Despre „Dăruieşte Lumină”

Campania „Dăruieşte Lumină” reprezintă încă un exemplu de implicare a E.ON România în viaţa comunităţilor locale. Prima ediție a campaniei s-a desfăşurat în luna aprilie 2015, când au fost oferiți 100.000 kWh unui număr de 12 instituţii – spitale, şcoli, case de copii şi case de bătrâni din 10 județe. Iniţiativa a fost continuată în luna decembrie a aceluiaşi an, când au fost dăruiți peste 200.000 kWh către 800 de familii nevoiaşe, nominalizate de prieteni sau rude, precum şi în decembrie 2016, când 200.000 kWh au fost oferiți către alte 16 instituţii. În 2017, aproximativ 20.000 de români au decis să se implice şi au dăruit unui număr de 14 instituţii 200.000 kWh de electricitate sau gaze naturale puşi în campanie de E.ON, iar în 2018 peste 1.000 români au contribuit cu energie instalându-și o ramă personalizată la fotografia de profil de Facebook, cantitatea totală de kWh acordată fiind de 100.000.

[news24hrou]

Vedete și jurnaliști vor fi alături de Ela Crăciun pentru lansarea primei sale cărți Ela Crăciun, vedeta Antenei 3 și cunoscut blogger de parenting, își va lansa prima sa carte, intitulată “9 luni fără griji”. Evenimentul va avea loc vineri, 24 mai, pe terasa mall-ului Promenada, unde vedeta va acorda autografe și va sta de vorbă cu cititoarele blogului și invitații săi. Alături de ea vor fi numeroase vedete precum Anca Serea, Andreea Bănică, Ilieana Badiu, Mihaela Calin, Adina Buzatu, Alina Sorescu, Andreea Perju,  și mulți alții http://bit.ly/2HRKdiP

[rosesandjasmine]

5 Cărți de pus în ghetuțe (ale mele)

5 Cărți de pus în ghetuțe (ale mele)

În seara aceasta vine Moș Nicolae. Cine a fost cuminte? Cine are încă suflet de copil? Ce poate fi mai frumos ca o carte? M-am gîndit să vă prezint 5 cărți pe care mi-ar plăcea să le primesc și poate că vă dau idei de cadouri pentru acest moș sau pentru Crăciun.

Caractere atipice de Tom Hanks

Tom Hanks se numără printre actorii mei favoriți, nu cred să existe un film în care a jucat și să…

[oanatoporas]

Cele mai frumoase cărți pentru 0-3 ani

Evident că titlul acestui articol este unul subiectiv, influențat de preferințele lui Vlăduț în materie de cărți. Însă chiar și așa cred că lista de mai jos conține o parte dintre cele mai frumoase cărți, aflate acum pe piață, pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani.

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că obișnuiesc să-i citesc povești lui Vlăduț încă de pe vremea când avea 2…

[rudyroth79]

Program de sărbători (7–31 decembrie 2017) al Asociației Românilor din Frankfurt și Împrejurimi (ARO)

Românii, oriunde s-ar afla pe acest pământ, se gândesc la patria mamă mai ales în preajma marilor sărbători creștine și oricâte  obiceiuri, tradiții ar învăța de la țara de adopție, tot cele de acasă sunt mai aproape de suflet. Poate că sufletul omului – e doar o teorie – nu se desprinde niciodată de pământul pe care l-a atins prima dată. Unora li se vor părea povești, altora niște cuvinte…

[semnebune]

Roxana Truța - Puf, pinguinul rătăcit

Roxana Truța – Puf, pinguinul rătăcit

  Poveștile de Crăciun sunt unele dintre cele mai apropiate de sufletul copiilor de toate vârstele. Zăpada și frigul încetinesc timpul, zilele se scurtează, nopțile sunt mai lungi și absența luminii creează premisa pentru nostalgie și introspecție, pentru analiza relațiilor dintre oameni printr-o lentilă care modifică realitatea tocmai pentru a spune ceva despre ea. În povești, animalele vorbesc…